Orientarea exploratorie în SE®
Am prețuit încă de copil florile mărunte din fânețele de la munte. Uitam de timp examinând bogăția nuanțelor și creativitatea formelor câte unei inflorescențe ale cărei dimensiuni măsurau milimetri. În spatele înfățișării modeste găseam, de fiecare dată, o comoară.
Orientarea exploratorie (OE), instrument folosit în Somatic Experiencing®, pare la prima vedere modestă. Am simțit la mulți clienți un „Asta-i tot?” după ce le-am prezentat-o pentru prima oară. Să-ți plimbi privirea în jur, cât poți de încet, și să încerci să observi obiecte, forme, culori, sunete, mirosuri nu pare mare lucru. Totuși, dacă începi să observi ce se întâmplă în corpul tău când faci asta, pot apărea surprize. Respirația poate deveni mai profundă. Ritmul bătăilor inimii poate încetini. Mușchii contractați se pot destinde. Mintea și emoțiile se pot liniști.
Care e mecanismul? OE folosește o serie de funcții fiziologice implicate în așa-numitul „sistem al interacțiunii sociale” descris în teoria polivagală: simțurile prin care percepem mediul extern (în principal văzul, auzul și mirosul), plus mișcările ochilor, gâtului și capului. Nervii răspunzători de aceste funcții comunică strâns cu nervul vag ventral, componenta sistemului nervos autonom (SNA) care răspunde de starea de siguranță și conectare. Ca urmare, culegerea conștientă de informații de la simțuri într-un ritm lent transmite sistemului nervos mesajul „sunt în siguranță”.
OE este o reacție automată, programată biologic, care apare atunci când SNA percepe siguranță în mediul extern. Ea poate fi însă activată conștient și intenționat, iar atunci transmite către SNA, la rândul ei, mesajul „sunt în siguranță”. Asta o transformă într-un excelent instrument de liniștire.
În terapie, am văzut valoarea OE ca practică de întreținere pentru SNA și, deopotrivă, ca instrument de intevenție în contexte acute. Înainte de a vorbi despre aplicațiile ei e necesar să amintesc însă că, la fel ca oricare instrument, uneori poate fi utilă, iar alteori, nu. Câteodată, încetinirea ritmului poate fi o provocare pentru unele persoane. Câteodată, nevoia organismului poate fi cea de a evita exteriorul. Și, desigur, e esențial ca mediul extern să fie, realmente și obiectiv, unul de siguranță.
Ca practică de autoîngrijire, OE poate fi minunată la trezire, pentru a modula cu tonus vagal ventral intrarea în starea activă, predominant simpatică, a zilei. Sau înainte de culcare, pentru a pregăti intrarea, prin somn, în relaxarea profundă a vagului dorsal. Sau pe parcursul zilei, pentru scurte pauze de destindere oferite SNA și întregului organism.
Ca instrument de intervenție, OE funcționează de minune atunci când o trăire emoțională sau somatică devine prea mult, iar în prevenirea și/sau întreruperea atacurilor de panică poate fi esențială. La fel și în gestionarea flashbackurilor obișnuite sau a celor emoționale, când OE ajută la ancorarea în prezentul real, cu toată siguranța și resursele lui.
Privești în jur, încet, cu intenție. Apare o respirație profundă. Se face liniște. Te-ai orientat.
